marți, 2 iunie 2009
Iubirea ca o tigara
Noi ne-am vazut si ne-am placut
Era asa-ntr-o seara
Ca un simbol cazut din vis
Eu dupa tine m-am aprins
Pe cum se-aprinde o tigara
Noi ne-am iubit ca doi copii
In umbrele de vara
Cand luna adesea ne privea
Iubirea noastra incet ardea
Asa cum arde o tigara
Apoi am fost la tine-acas
Sa-ti cer o sarutare
Indata eu ce ti-am cerut
Adanc in brate mi-ai cazut
Cum cade scrumul din tigara
Apoi din inima-nceput
Iubirea sa apara
Si tot asa cum s-a aprins
Iubirea noastra-ncet s-a stins
Precum se stinge o tigara.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
frumoase versuri...mai ales ca stiu povestea lor;)
RăspundețiȘtergereIti multumesc mult pentru aceaste versuri. Nu stiu daca cunosti, ca versurile sunt cintate, e o romanta... O cautam de mai mult de 2 ani...Iti multumesc!!!!
RăspundețiȘtergereNu imi vine sa cred, poezia asta mi-o spunea bunicul meu de cand sunt mica..... A murit ieri si versurile parca mi s-au sters din minte. Iti sunt recunoascatoare!
RăspundețiȘtergere