o,lume care ma contii
de ce ma lasi intre cei vii
cand eu sunt mort
de-atata timp in palma ta

si moartea-mi este viata grea
privind mereu la soarta ta
si ma intreb de-atatea ori
cand o sa mor?

o umbra pe sub stele
un suflet gol si trist
o haina ponosita
un sunet ca de vis
e inima-mi zdrobita
de ganduri, framantari
ce de atatea zile
ma poarta pe carari
pe dealuri,munti, prin neguri
de iarna si de vant
ce-mi poarta trupul vested
catre un alt pamant
si umbra ma inseala
sufletul pribegind
haina sa rupandu-si
sunetul pierind
si pier incet si eu
poate ramane-o umbra
pe drumul cel parcurs
cu dor si drag nespus
dar poate nu ramane
si doar naluca mea
te va mai vizita